De ce refuză românii digitalizarea banilor?
România paradisul cash-ului – așa ar putea fi descrisă economia anului 2025, țara din UE cu cea mai mare preferință pentru plăți în numerar, potrivit datelor BNR și Eurostat. În ciuda investițiilor masive în digitalizare, aplicații bancare și plăți contactless, majoritatea românilor preferă cash-ul.
Motivele principale:
- Teama de supraveghere fiscală: Mulți antreprenori, PFA-uri sau angajați în industrii gri preferă banii lichizi pentru a evita „ochiul statului”.
- Lipsa de încredere în bănci: După criza bancară din anii 2000 și valurile recente de comisioane abuzive, mulți români încă văd banca mai degrabă ca pe un risc decât ca pe un partener.
- Control psihologic: Cultura financiară autohtonă include expresii precum „să ai bani în buzunar” sau „să nu depinzi de nimeni”. Banii fizici oferă iluzia controlului absolut.
Cât cash circulă în afara sistemului bancar? Cifre care îngrijorează
Potrivit BNR, în primele 6 luni din 2025, românii au retras peste 50 miliarde de lei în numerar. O mare parte din acești bani nu mai revin în circuitul economic oficial.
Estimările economiștilor arată că:
- peste 30% din tranzacțiile comerciale se desfășoară fără factură;
- aproape 20% din PIB-ul României provine din economie subterană, una dintre cele mai mari ponderi din UE;
- în unele regiuni rurale, peste 70% din plăți se fac exclusiv în numerar.
Cum încurajează statul, involuntar, economia gri
În ciuda eforturilor oficiale de digitalizare și fiscalizare, politicile fiscale rigide și lipsa unei comunicări eficiente au efecte inverse:
- ANAF-ul intimidează, nu educă. Multe controale se concentrează pe „micul antreprenor”, în timp ce marile scheme de evaziune scapă nepedepsite.
- PFA-urile și micii comercianți sunt adesea copleșiți de obligații birocratice și taxe. Pentru ei, cash-ul devine un scut de supraviețuire.
- Programele de digitalizare bancară sunt gândite pentru tineri urbani, nu pentru realitatea din satele românești, unde bancomatul cel mai apropiat e la 20 km.
Bani sub saltea – moștenire sau strategie de criză?
Cultura românească păstrează vie ideea banilor „la vedere”: sub saltea, în borcane, în plicuri. Ce era o moștenire de la generațiile care au trecut prin comunism, a devenit acum o strategie de protecție în fața:
- inflației care erodează economiile din conturi;
- volatilității bancare și prăbușirii încrederii în instituții;
- incertitudinii fiscale: mulți se tem că statul le va impune noi taxe pe economii.
În acest context, tot mai mulți români aleg să scoată banii din sistem, chiar dacă acest comportament blochează investițiile și afectează economia națională.
Consecințele: investiții mai puține, fiscalitate mai dură, șanse pierdute
Un stat care se bazează pe cash pierde:
- venituri fiscale,
- investiții în infrastructură și sănătate,
- și încrederea investitorilor externi, care privesc economia gri ca pe un risc major.
În lipsa unor politici coerente, România riscă să rămână o insulă de cash într-o Europă digitalizată, cu toate consecințele: mai puține credite, dobânzi mai mari, controale mai dure.
Soluții? Educație financiară, predictibilitate și respect
- Statul trebuie să reconstruiască încrederea, nu doar să impună reguli.
- Băncile trebuie să simplifice accesul și să reducă comisioanele, în special pentru zonele defavorizate.
- Societatea civilă și mass-media au rolul de a educa și informa, nu doar de a condamna.
